Diferit
by Andreea Hrab (Romania)
Poate unul dintre cele mai greșite și mai curajoase lucruri pe care le-am făcut pe lumea asta, până acum, a fost să am curaj să fiu diferită.
Când eram mică mi-am dorit să fiu ca mama. Eram înnebunită după ea, o umbră prinsă la propriu de fusta ei până la o vârstă destul de mare, prin clasa a 6-a. Îmi amintesc distinct unul din momentele în care eu stăteam cu ea în bucătărie, ea cosea, eu îi citeam cărți, ca să nu stea singură. Și i-am spus atunci exact asta:
- Când o să fiu mare, eu vreau să fiu ca tine.
A râs și m-a întrebat:
- Cum adică ca mine?
I-am răspuns exact ceea ce știam despre ea:
- Vreau să am 2 copii și să fiu divorțată.
Mama avea cam 40 de ani atunci. La 40 de ani eu aveam 2 copii de suflet și eram divorțată. Și munceam la fel de mult ca ea, cu 2 locuri de muncă – afacerea și locul de muncă care îmi plătea facturile.
Am dus mai departe făclia ei și m-am și îngrășat ca ea. Am văzut la un moment dat niște fotografii și am fost șocată – arătam exact ca mama mea la aceeași vârstă, inclusiv postura corpului era identică. Până și culoarea părului meu a început să se apropie de a ei, adică să devină castanie, chiar dacă am fost blondă, aproape nordică, o mare parte din viața mea.
Și totuși am fost diferită. Am făcut alegeri diferite. Când a pus presiune pe mine să fiu profesoară, am refuzat categoric și am ales calea mea și am devenit HR. A fost mai greu la început, dar mai bine pentru mine.
Am refuzat să fiu săracă, așa că am ales o carieră frumoasă, am muncit ca să fiu printre cei mai buni din domeniu și am fost aproape întotdeauna abundentă financiar.
Am ales să iubesc și după ce am suferit intens. Am suferit din nou, dar tot am ales să iubesc din nou. Până când am înțeles de ce am suferit și am făcut alegeri diferite. Și iubirea a devenit resursă în viața mea, și nu suferință.
Dar cea mai grea alegere și conștientizare a fost să accept că sunt și ca mama, și diferită de mama.
Am fost ocupată o mare parte din viață să o resping, așa că am respins și părțile ei bune – perseverența, reziliența, echilibrul, senzualitatea, cochetăria, feminitatea. În loc să celebrez aceste daruri, le-am respins pentru că eram 100% în non-mama. Tot ce venea de la ea era rău, așa că refuzam să manifest. Și mi-a fost mai rău decât dacă deveneam ca ea.
Pentru că habar nu aveam cine sunt eu.
A fost un proces greu, cu susținere terapeutică, să mă sparg în bucăți și să mă cunosc până când am ajuns la un răspuns parțial la întrebarea existențială – cine sunt eu?
Am analizat ce era de la mama, de la sora mea, de la tata, bunica, ce era de la strămoși și am decis, am ales ce vreau să fie al meu sau vreau să dau înapoi pentru că mie, în viața asta, nu îmi folosește. Am ales în funcție de rezonanță, ajutându-mă de corp, nu în funcție de cât de convenabil era. Și asta m-a adus mai aproape de autenticitate.
Primisesm agresivitatea bunicului și furia mamei, dar le-am dat-o înapoi. În viața mea nu este necesar să manifest agresivitatea și furia ca ei. Pentru că în spate era multă durere care nu îmi aparținea. Eu mi-am plâns durerea mea, încă o fac, dar am transformat-o în resursă. Nu era rolul meu să trăiesc și durerea lor. Și așa am ieșit, ușor, ușor, din rolul de Salvator.
Am învățat din experiențele lor, evitând astfel să le repet.
Am primit cu brațele deschise cadourile lor, acele trăsături care m-au ajutat să am o viață mai bună, mai blândă și mai ușoară ca a lor – blândețe, umor, creativitate. Roata chiar nu trebuie reinventată, de aceea au trăit ei ce au avut de trăit și mi-au dat mie diamantele pe care au reușit să le găsească – pentru ca eu să am o viață mai bună.
Source: iCN Issue 46 (Group & Team Coaching); pages 45-47
About Andreea Hrab
Andreea Hrab has been an HR professional for the past 20 years, facilitating thousands of happy professional marriages. She is a certified dating coach, energy reader, creator of LIA (dating application launched in 2022), and trainer for the transformational program “I looked for you until I found myself” and the short class “Why does it happen to ME?”.
