de Lucian Marin (Romania)
Cam asta am gândit o lungă perioadă de timp. Și era o Întrebare la care nu doream un răspuns pentru că oricum nu găseam rostul și nu întelegeam la ce e bun coaching-ul acesta…
Cum poate veni cineva să îmi zică cum să fac, când el, tehnic, habar nu are ce fac eu zilnic și nu întelege problemele cu care mă confrunt eu zi de zi. Ca sunt probleme tehnice nu bla, bla.
Acest lucru se întamplă când aveam câțiva ani de experiență ca manager al departamentului, si nu la început când probabil că aș fi acceptat mai repede.
A venit însă momentul în care cumva am fost la un curs, unde un Coach avea grija de noi. La început nu îi vedem rostul și nici care ar putea fi ajutorul lui. Era și el pe acolo…. Cam asta era opinia mea. Ma bucura că această opinie era împărtășită de o majoritate ce nu provenea din mediul de afaceri românesc, ci chiar din țări ca Franța, Italia, Spania, Turcia dar și țări din vechiul bloc sovietic ca Ungaria și Romania.
De multe ori nu întelegeam ce vrea de la noi “nenea asta” care se tot “bagă în seama”.
Înainte însă de a întelege care era rolul, a accepta acest lucru și ajunge să ceri ajutorul acestui coach a fost șocul, cel puțin pentru unii dintre noi, al “feedback-ului”. Acum consider că poți întelege rostul și vei ajunge să poți comunica cu un coach numai dacă înainte înveți să primești un feedback, să înveți care este rolul acelui feedback, să înveți să ceri acest feedback în anumite momente.
De ce șoc? Pentru că în momentul în care cineva îmi dădea un feedback negativ “săream la gâtul lui” și începeam să mă justific, fără a încerca să mă analizez ușor mai mult. La fel foarte important a fost învățarea în a da un feedback. Trebuie ca lucrurile să nu le luăm personal și nici să nu jignim, să spun lucrurile cât mai clar și obiectiv, să ne punem în pielea celui care îl primește și trebuie să îl înteleagă.
Se pot spune multe despre feedback dar pentru acest articol e suficient. Ideea este că dacă nu știm să îl dăm și să îl primim, o să fie greu, spre imposibil, să acceptăm un program de coaching.
Cumva mândria a “ceea ce suntem și unde am ajuns noi fără ajutor”, este inamicul numărul unu al unui astfel de program, iar în mediul de afaceri românesc se găsesc destul de multe astfel de exemple. Unii dintre aceștia chiar nu au nevoie căci se pot ajuta singuri, altii însă am putea spune că “nu își văd lungul nasului”.
Trebuie să înțelegem că printr-un program de coaching putem primi un feedback obiectiv la modul nostru de comportament în business și chiar informații despre alții cum abordează subiecte sau probeme similare. Trebuie să fim conștienți că nu e ca un curs unde la final vei ști măcar despre ce ai învățat, ci este un start într-o cunoaștere de sine, iar multe din lucrurile pe care le discuți cu Coach-ul le vei folosi sau îți vor veni ca moduri de abordare poate la mult timp după terminarea programului.
Cam aceasta este povestea mea despre cum am ajuns de la a nu întelege rostul coaching-ului extern și a fi împotriva lui, la a reuși să am proiecte de coaching și mentoring. Sunt perfect de acord cu cei care susțin că acestea trebuie să vină de la seful ierarhic, dar trebuie să întelegem că el nu poate face totul, din diverse motive, și un coach extern va avea o mai mare obiectivitate.
Pe de altă parte nu trebuie să cădem în extrema cealaltă în care nu putem face nimic fără el.
Trebuie să vedem coaching-ul ca procesul prin care avem o imagine obiectivă a noastră, văzută din afară cu ajutorul căreia putem să adaptăm modul de comportament și de abordare a diverselor situații astfel încât să ne îmbunătățim performanțele.
